Până unde cu toleranța?

Sunt comentate, în ultimele zile, personalități din toate sferele de activitate care își permit să consume alcool, să dea și să ia mită, să folosească vorbe, să corupă și să fie corupți până la un anumit prag. Toate acestea au loc fiindcă unii se consideră deasupra altora sau deasupra tuturor. A devenit o regulă faptul că cei care se cred puternici consideră că au dreptul de a decide soarta semenilor. Ei sunt cei care tolerează. Dar absolut ciudat este faptul că în ultima vreme minoritățile vor să aibă „dreptul” de a tolera majoritatea. Acestea sunt atitudinile care domină societatea noastră. Ele sunt o bombă cu ceas care erodează totul, în special siguranța și fericirea vieții evlavioase neinfluențate din afară. „Șarpele a zis femeii: „Cu certitudine, nu veți muri” (Geneza‬ ‭3:4‬ ‭BVA‬‬). Este necesar să spunem că, acolo unde cultura noastră se ciocnește cu voia declarată a lui Dumnezeu, nu cultura ar trebui să ne domine gândirea, ci Cuvântul lui Dumnezeu.

Refuzul de a te supune presiunii culturale poate avea ca rezultat tot felul de neînțelegeri, ca să nu mai vorbim de opoziția directă; dar a vedea lucrurile așa cum le vede Dumnezeu va avea o valoare eternă. La urma urmelor, cultura (ca și moda) este ceva trecător. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna. Deși creștini, ne putem lăsa, totuși, mintea să absoarbă unele din aceste – pe nedrept numite – valori fără ca măcar să observăm, până când descoperim că ne-am rătăcit în bătălia pentru minte. Din bătrâni se spunea că nouă, oamenilor, dacă ni se dă un deget, vrem să luăm întreaga mână. Trebuie să fim relevanți, să fim informați din punct de vedere cultural și să fim creativi în modul în care Îl prezentăm pe Isus unei societăți moderne, secularizate. Chiar dacă din totdeauna omenirea a fost tentată să forțeze linia care separă binele de rău, DUMNEZEU NU TOLEREAZĂ. „Nimeni care slujește ca soldat nu se încurcă cu treburile vieții, ca astfel să placă celui ce strânge o armată” (2 Timotei‬ ‭2:4‬ ‭NTR).‬‬

Compromisurile ne caracterizează pe noi. Pentru toți oamenii, de la Adam până astăzi, compromisul a fost tentant. PENTRU DUMNEZEU NU. El este soluția. El este bun și drept, El este da sau nu. El nu este confuz. El are planul Său pe care îl îndeplinește implicându-ne și pe noi. Când planul său este în pericolul de a fi compromis, Dumnezeu intervine. Așa a intervenit în viața protopărinților noștri, ori de câte ori planul Său era deviat. „Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la Domnul. Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ” (Geneza‬ ‭19:24-25‬ ‭NTR). Planul Său bun există și în prezent.

La fel de real, clar și drept. Când noi sau cei din jurul nostru, familii, comunități, națiuni sau continente, slăbim, El intervine fiindcă nu acceptă toleranța. În vremea noastră, a harului, Domnul este același, bun și drept. La El nu există compromis, nici toleranță. Când noi, oamenii, aducem din afară influențe pe care le vrem tolerate, El intervine. Iată cum: „Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva păcătuiește, avem la Tatăl un Apărător, pe Isus Cristos cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (I Ioan‬ ‭2:1-2).‬ ‭

Mass-media reprezintă cel mai puternic instrument aflat în mâna conducătorilor pentru a modela, a influența și a deturna atitudinile, ideile și gândirea dreaptă. Ei vor să intre în mintea noastră și a copiilor noștri cu filozofia lor – evidentă sau subtilă – cu umanismul lor mascat sub diverse forme. De la început nu a fost așa. Dumnezeu urăște păcatul; dar dacă totuși se strecoară, El încă este soluția, așa cum a fost întotdeauna. „Isus a întins imediat mâna, l‑a apucat și i‑a zis: – Puțin credinciosule! De ce te‑ai îndoit?” (Matei‬ ‭14:31‬ ‭NTR)‬‬. Cea mai vulnerabilă stare pentru compromis, pentru toleranță este oboseala. Când nu mai avem resurse, soluții, în loc să acceptăm compromisul, trebuie să strigăm la Dumnezeu după ajutor.

Dacă și această formă de înaintare este slabă, intervine pentru noi Mângâietorul, Duhul Sfânt, Duhul Adevărului. „În același fel, Duhul ne ajută în neputința noastră, pentru că nu știm cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite; însă Cel Care cercetează inimile, cunoaște care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijlocește pentru sfinți potrivit cu voia lui Dumnezeu” (Romani‬ ‭ 8:26-27‬ ‭NTR).

Petrică Huțuțui, pastor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *