Armonia Trinității

Botezul în Duhul Sfânt dă un nou sens, o nouă realitate, o nouă asigurare atât cu privire la înălțarea lui Isus, cât și cu privire la viața și la activitatea Bisericii nou-testamentare. Lucrurile care înainte erau fapte istorice sau doctrinare, acceptate în credință devin, pentru fiecare credincios umplut de Duhul Sfânt, realități captivante în propria existență. Asta se potrivește cu afirmația din Ioan 7:39, conform căreia Duhul Sfânt nu era dat în zilele slujirii Domnului Isus fiindcă El nu fusese încă slăvit. Înțelegem că numai Domnul Isus proslăvit era vrednic să exercite privilegiul acordat de Tatăl – cel de a da ucenicilor Lui acest dar minunat. Faptul că acest dar a fost acordat ucenicilor în ziua Cincizecimii a fost în sine dovada că Hristos a fost proslăvit.

În Noul Testament găsim mereu cooperarea desăvârșită între cele trei Persoane ale Trinității: „Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, ca să fie cu voi în veac; și anume Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nici nu-L cunoaște. Voi însă Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi“ (Ioan 14:16, 17 E. D. C. R.). Aici este descoperită frumusețea relației dintre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Tatăl Îi acordă Fiului toată autoritatea, puterea și slava Sa; la rândul Său, Fiul Îl desemnează pe Duhul Sfânt, în calitate de reprezentant al Său, să descopere și să explice Bisericii tot ceea ce El a primit de la Tatăl. Duhul Sfânt este o Persoană, la fel ca Tatăl și ca Fiul; El îl glorifică pe Domnul Isus, iar Hristos, în acest veac, are un singur reprezentant personal și plin de autoritate în Biserică și pe pământ. Acest reprezentant este Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt are în atenție proslăvirea Domnului Hristos, nu a oamenilor. Duhul Sfânt este gelos pe fiecare învățătură care abate atenția de la cinstirea lui Hristos ca Domn. De cealaltă parte, Hristos refuză să acorde autoritate slujirilor care nu recunosc poziția unică a Duhului Sfânt ca unic reprezentant al Său în Biserică. Slava Domnului Hristos și slujirea Duhului Sfânt sunt inseparabil legate una de cealaltă. Domnul Isus este sursa autorității și a puterii, iar Duhul Sfânt este sursa puterii și a autorității. Acestea, date ucenicilor, produc trezire, tulburare, cutremur și uimire în împărăția întunericului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *